miercuri, 15 decembrie 2010

Addictive Guitar hero


O sa ma concetrez putin asupra unei francize care face furori in rafturile magazinelor si in casele oamenilor de o lunga perioada dar care din pacate a fost inchisa datorita unor pierderi mari de bani. Ma refer aici la seria Guitar Hero sau de ce nu si Rockband. Recent mi-am procurat o chitara de Rockband sa vad si eu cu ce se "mananca" jocurile acestea... Si reactia a fost urmatoare...Shit this addictive! inca o melodie si ma culc, promit. De unde ca au ajuns sa fie vreo 5. La inceput mi s-a parut destul de greu, notele navaleau pe griful chitarei virtuale de pe televizor ca armata spartana, ma luarati prin surprindere stati asa! Hai sa incerc Rockband, a fost mai usor ce-i drept, dar melodiile parca erau mai energice in Guitar Hero si din cauza il prefer in detrimentul Rockband'ului.

La noi in tara nu prea cunosc lume care sa joace vreunul din aceste titluri, poate pe calculator cu tastatura in brate, sau pe un PS2 cu controllerul. Am incercat si eu variantele mentionate dar experienta nu se aseamana cu cea de a canta la o chitara din plastic, replica perfecta a celei reale, cu butoane in loc de corzi.

Noptile mi le-am pierdut cu Guitar Hero Smash Hits si Guitar Hero Metallica, si pot sa zic totusi ca nu m-am simtit ca un adevarat rockstar plin de bani, masini si putere. In schimb m-am simtit ca un addicted hardcore gamer care a "cantat" aproape toate melodiile pana a clacat si in somn isi misca degetele intr-un ritm de rosu verde verde galben. Si totusi de ce asa de addictive? Un raspuns ar fii soundtrackul, daca iti place muzica buna si de calitate si vrei sa fii sub lumina refelectoarelor virtuale acolo e locul potrivit. Totusi ce nu ai vrea sa canti un Cowboys from hell de la Pantera, Raining blood al celor de la Slayer sau sa Seek and destroy precum un Hetfield care isi misca degetele cu adrenalina si patos ca in anii '80. Crede-ma e un sentiment frumos.

Daca te simti in stare poti sa procuri tot setul de GH sau Rockband, un microfon, doua chitare si un set de tobe, si poti incepe o trupa de garaj sau beci foarte high tech. De ce nu? Exista profesionisti care participa in concrusuri si castiga premii si medalii. Crezi ca poti? Incearca si vei afla... E o experienta aparte, am dreptate?

Jocul Anului 2010---Red Dead Redemption

Cum sa incepem cel mai bine un blog legat de jocuri? Ma gandeam la jocul anului 2010, castiagatorul de la Spike VGA 2010. Sa luam mai intai show'ul in sine sa vorbim despre el. Mie unu nu mi s-a parut ceva fantastic, toate starurile care au urcat pe scena au avut glume de 2 lei care cica incercau sa "entertain people", pe mine unu nu m-au facut sa rad, dar sa zambesc. Neil Patrick Harris, the host of the evening a incercat sa fie cat de cat amuzant cu redenumirea titlurilor de jocuri in stil porno, meh not funny at all NPH. But anyway hai sa ne legam de cel mai important lucru...GAME OF THE YEAR. Da ce-i drept competitia a fost destul de acerba, titluri mari ale anului fiind in top, Mass Effect 2, Halo:Reach, God of war 3, Call of duty:Black Ops si Red Dead Redemption.


Eu unul am avut ocazia sa butonez o parte din aceste jocuri (exceptioe God of war 3 si Call of Duty: Black Ops) si sincer chiar mi-au placut. Dar totusi nu au avut acel ceva pe care Red Dead il are. In primu rand toate sunt sequels, si cred ca multi gameri cumpara aceste jocuri doar pentru franciza si cea ce au facut predecesorii lor. Seria God of War este exceptionala, si Halo de asemenea. Red Dead a avut un storyline cu care a impresionat. Ziceti oare, de ce? E GTA in vestul salbatic! Da este, si ce GTA 4 nu a castigat game of the year in 2008, asta ar fii unul din raspunsuri. Este o reteta care continte personaje bine sculptate, cu roluri bine stabilite si bine "jucate", razbunare fata de vechi prieteni, balanta intre bine si rau, conflinctul psihologic al eroului principal, umorul care are uneori tente macabre si multe altele, iar toate acestea aruncate intr-o atmosfera de vest salbatic ca in filmele cu Clint Eastwood si de ce nu Florin Piersic. Povestea eroului John Marston este una captivanta, de la bad guy la good doar ca sa isi redobandeasca familia il face un erou. Si restu personajelor cheie din celelalte titluri erau eroi, Shepard, echipa Noble, Alex Mason si anti-eroul Kratos (care e de fiecare data suparat pe zei).

Interactiunea dintre personaje este realizata extrem de bine, el reuseste sa se imprieteneasca cu toti care spre sfarsit il ajuta in misiunea lui.Fluiditatea misiunilor este cea ca intr-un serial si sunt facute asa fel incat dupa prima oara de joc sa nu fi plicitisit dar sa stai cu ochii in ecran asteptand sa vezi ce se va intampla in continuare. Chiar daca jocul are un final destul de neasteptat (nu o sa il divulg, not a spoiler) chiar mi-a parut rau ca s-a terminat totul, dar nu repede, 14 ore de gameplay pe misiunile principale.

As dori sa scriu mai multe despre acest joc, dar m-am rezumat doar la partile care pe mine m-au impresionat. Merita incercat 100%. Gaming placut!

 

Design By:
SkinCorner